Lumina adormită se trezește și coboară în oameni,
Dumnezeu o semnează cu boabe de mărgăritar...
În condiția umană, debutez în fiecare dimineață;
chiar dacă, de cele mai multe ori, sunt același,
de fiecare dată, fac cunoștință cu mine.
După ce-mi fură, de sub pleoape, ultimul vis,
zorile îmi legitimează debutul.
Descărcat de povara sfâșietoare a viselor,
trebuie să iau singurătatea așteptării de la capăt
(într-un fel sau altul, toți suntem urmăriți de sisificul destin),
cu iubire la obârșia fiecărui gând,
accesându-i formulele deziderative,
orientându-mă după bătaia lui,
spre orizontul imaginar al vieții,
acceptând chiar întâmplări neașteptate,
sub semnul preasfânt al speranței,
atent, totuși, la spaima prezumtivă a orelor...
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 23 noiembrie)
-->
Comentarii