între cerul oval
și linia frântă a muntelui
greierii miros a tămâie
pe altarul lui Dumnezeu călugării
înțeleptesc mângânindu-și barba
la vecernie pâlpâie lumina în vechiul schit
singur cu Dumnezeu părintele murmură rugăciunea
care sparge tăcerea inimilor
cuvintele cad clare în timp ce ridică suflete
umbra părintelui sfielnică
precum o pasăre cu viers dulce
se înalță apostolic
săraci de păcate călugării se smeresc într-o sihăstrie
demnă ca muntele
Comentarii
Multumesc din suflet Lenus! Sunt versuri inspirate de vizita la Schitul Sihastria Tarvcaului, unde am simtit o incarcatura energetica deosebita si ( de ce nu?) pe Dumnezeu, datorita unor calugari care si-au asumat misiunea de apostolat in sihastrie.
Frumoase versuri!
http://jurnalulbucurestiului.ro/apostolii-cerului-de-angi-cristea/