Ar trebui să înţelegi limba
în care vorbesc în tăcere cuvintele,
să le prinzi de-acum sensurile
în care o să-ţi recunoşti
rădăcinile ce o să-ţi aducă aminte
de neamul pe care mereu îl visezi,
de porţile de piatră sculptate-n suflet
cu mărinimia de vârstă a trecutului.
Ar trebui să te cauţi în adâncul iubirii,
în femeia care-ţi împrumută un alt adevăr
şi cu ea îţi vei găsi zămislit viitorul
fără drumuri de întoarcere , fără temeri,
numai cu mâinile de întârziat seara
şi toamna brumelor în aşteptare,
nălucă a timpului care înghite totul.

Comentarii