Aratul cerului – zăpada

 

Dimineaţă, la cafea, printre rotocoale de fum albastru

şi crengi, ramuri de copac care despicau înaltul de parcă

ar fi fost rădăcini înfipte în nori, o ploaie scurtă şi aer rece

 

pătrundeau pământul.

 

Mi-am spălat picioarele alergate pe străzile nopţii şi am ieşit,

am luat-o pe arătură, arătură a cerului ce nu lăsa fulgii să cadă

într-o bătaie de bulgări a eu-lui cu mine, cu mine şi Sufletul

 

la cumpăna timpului dintre noi.

 

A început să ningă, nu?      

 

 

29.12.2015 ora 15,33’

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->