Dimineaţă, la cafea, printre rotocoale de fum albastru
şi crengi, ramuri de copac care despicau înaltul de parcă
ar fi fost rădăcini înfipte în nori, o ploaie scurtă şi aer rece
pătrundeau pământul.
Mi-am spălat picioarele alergate pe străzile nopţii şi am ieşit,
am luat-o pe arătură, arătură a cerului ce nu lăsa fulgii să cadă
într-o bătaie de bulgări a eu-lui cu mine, cu mine şi Sufletul
la cumpăna timpului dintre noi.
A început să ningă, nu?
29.12.2015 ora 15,33’

Comentarii