De noaptea se şterge pe frunte
într-o casă retrasă
minunându-se
de atâta dragoste
fără de odihnă,
dimineaţa când năvăleşte lumina.
De inima se strânge în ce înseanmnă iubire
şi orice atingere rămâne lipită de piele
cum o arcă de apă
pentru salvarea vieţii.
Ştiu ce munte creşte-n trup
acolo unde aşteaptă naşterea
ori
învierea care iese înafară
ca o flacără din suflet.
-->
Comentarii