Au
trecut anii
când cu viteză
încercam
în luntrea-Ţi să pătrund.
P’un mal era aşezată
cu faţa îndreptată
spre marea
ce se pierdea în cer
sau
cerul în ea,
iară luntraşii aşteptau.
M-am aşezat
şi-n linişte-am plutit o vreme
până când
pe ei, luntraşii, să-i plătesc
a fost, dar
n-am avut monezile pe ochi
şi cale-ntoarsă au făcut,
pe malul
dintre viaţă şi moarte m-au lăsat
bănuţii să pot să-i strâng,
pe ei să îi plătesc.
Acum,
în noapte sau în zori, cred,
visat-am
că pe aeroportul Tău alerg
bilet să prind
avionul ce purta-n el
pe altcineva
ca şi atunci
pe luntre.
Doar zece minute
cât o viaţă de-o clipită,
m-a despărţit
şi am rămas
pe acelaşi mal
dintre viaţă şi moarte.
Te aştept Doamne
să mă primeşti şi pe mine-n Arca Ta !
-->
Comentarii