Se strânge cerul pe pământ, se-nalţă cruci din oameni,
se naşte iarna-n munţi şi lacrimi curg la vale.
Par fără noimă strânşi buluc, dar răsfirate toate,
cimitire-n patru zări pătate-n culoare şi
roşu
tot
e
în
albastrul
nins cu inimile sparte. Aveau nevoie de arhitect să le aşeze
drumul, să construiască-n suflet trepte, să ne urcăm cu ruga Sus.
Doamne, ne întoarce faţa spre adânc, ne vindecă de focul ars. Lumină.
16.11.2015, ora 13,17’

Comentarii
multumesc din suflet Gabriela, o zi asa cum ti-o doresti, Marius