De nenumărate ori, am plecat,
dar tot de atâtea ori,
vântul mi-a purtat
miresmele gândurilor tale.
Chiar dacă, deseori, mă legeni
în hamacul dintre tâmple,
uneori, diminețile mă trezesc
în același pat de gânduri tăbăcite,
doar perna-i cu puf din răbdare,
dar mereu o scot la soare
să nu se cuibărească moliile disperării.
De multe ori, colțurile gândului
pătrund adânc în carnea emoțiilor,
iar prin porii sufletului răsar cuvintele,
o punte ancorată cu fâșii din curcubeie
și pavată cu pietre de veșnicie...
Peste felinarele amintirii, astăzi, ninge,
ninge cu aripi de fluturi congelați!
21 August 2018 - MIT

Comentarii
Multumesc frumos, AureliaAlbAtros , pentru popas, comentariu si apreciere!