Ştii? Stau şi mă-ntreb dacă mi-aş lăsa inima într-un colţ,
departe de lume, pe un nor albastru, aş putea să mai respir viaţa?
Privesc în jur şi văd
mai mulţi morţi decât vii. Se (pre)umblă mecanic
printr-o roată cu spiţe
şi fiecare spiţă e ca o seringă – una cu mâncare, alta cu somn...
şi mă tot întreb care mai e viaţa. Morţii sunt mai vii decât viii.
Le ocupă şi ziua şi noaptea, gândurile celor vii, din timp.
Nu vrei tu să-mi iei inima cu totul?
Să o înalţi în zborul aripilor tale?
Da, tu. Cum care tu? Sufletul meu.
19.05.2015, ora 11,50’
-->
Comentarii