armuri de greieri-glossa eşarfei

[Viorel Gongu]

Armuri de greieri port pe la turnire,
Eşarfa ta pe lance mi-e de-ajuns.
Atâtea lupte fără dijmuire
S-au depănat ca pânzele din fire
Spre taina unui dor de nepătruns.
Eu călătorul,care-i pururi mire.

Fără blazon, pierdut în nemurire,
Iubind, ca nodul spada, înfloresc
Pe margine de drum, în corzi de lire
Vibrez cu irizaţii de safire
Şi ca-ntr-un recviem bisericesc,
Armuri de greieri port, pe la turnire.

Cânt doruri şi speranţe, în ascuns
Apar în lume, găurit de molii,
Al nesperanţei sunt, acelaşi uns,
Sebastian cel săgetat, străpuns
De fluturele mov, pe buza colii,
Eşarfa ta pe lance mi-e de-ajuns.

Ce simt, o ştii, e doar neţărmurire
Adăpostită tandru-ntr-un calici,
Sub frunza tremurată-n unduire.
Toiagul blestemat la înflorire
Va desena pa flamuri, cu arnici,
Atâtea lupte, fără dijmuire.

Timpul s-a-nchis, cu teamă, în clondire,
În aşteptarea unui vechi totem.
Te-ascunzi de tine pe sub patrafire,
Nu vrei s-arunci în urmă o privire
Să vezi, cum amintirile din ghem
S-au depănat ca pânzele din fire.

Am să-ţi aprind la geamuri, drept răspuns
Ecoului, în fuga lui eternă,
Şirag de licurici şi-apoi împuns
De dor, Samson trădat şi tuns,
Voi coborî eşarfa ta,  în bernă,
Spre taina unui dor de nepătruns.

Cu anii nu mai am prea mult tocmire,
Şi calu-n a lui coamă e cărunt,
Eşarfa înodată în neştire
Păstrează-n colţ un dram de fericire.
Fără de zale, azi atâta sunt
Eu, călătorul care-i morţii mire.

Eu, călătorul care-i pururi mire,
Spre taina unui dor de nepătruns,
M-am depănat, ca pânzele din fire.
Atâtea lupte fără dijmuire...
Eşarfa ta pe lance mi-e de-ajuns!
Armuri de greieri port pe la turnire.

[Camelia C]

Mult talent plus experinta vorbei transformata in vers!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]