Aroganță tomnatică

Cuvântul uneori ucide

Sau naște monștrii pe hârtie

Măcelul vorbelor se-ncinge

Într-o ruletă de jucărie.

 

Și floarea transformată-n buruiană

Se-nalță, crește fără măsură

Încolăcindu-se ca o liană

Pe trupul nostru plin de ură.

 

Cenușa ca o pulbere dintr-un butoi

Mocnește, sfârâie, se agită,

Dar șoapta cade-n noroi

Ecoul ei ne irită.

 

Cuvânt, buruiană, cenușă

Unite într-o idilă erotică

Îmbrățișate stau în ușă

Radiind o aroganță tomnatică.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->