Cuvântul uneori ucide
Sau naște monștrii pe hârtie
Măcelul vorbelor se-ncinge
Într-o ruletă de jucărie.
Și floarea transformată-n buruiană
Se-nalță, crește fără măsură
Încolăcindu-se ca o liană
Pe trupul nostru plin de ură.
Cenușa ca o pulbere dintr-un butoi
Mocnește, sfârâie, se agită,
Dar șoapta cade-n noroi
Ecoul ei ne irită.
Cuvânt, buruiană, cenușă
Unite într-o idilă erotică
Îmbrățișate stau în ușă
Radiind o aroganță tomnatică.

Comentarii