ARSURĂ DE GRADUL TREI
din nevăzut palpat
(sau poate nu)
mă-nveleşti cu tine în fiecare noapte
frigul tristeţilor de peste zi
să se risipească precum un coşmar fulgerat
de ochiul vigilent al luminii
ori de câte ori asfaltul încins al cotidianelor griji
îmi producea arsuri de gradul trei
pe tălpile sufletului
îmi trimiteai ielele să invoce
(panaceu universal de vindecare)
dezlănţuitele ploi ale dragostei să curgă...curgă...
pe orice meridian al respiraţiei
îmi deplasam vibraţia timpului personal
erai inspiraţia ce dizloca şopot sau avalanşă
în relieful schimbător al viului meu
atât m-ai învelit cu tine până m-am topit
în straiul tău
dar…
iubite cine eşti tu
cel ce m-ai furat cu totul ?
-->
Comentarii
Mulţumesc Mihaela de apreciere! Eu cred că toţi trebuie să îmbrăcăm haina iubirii! Ăsta e scopul existenţei noastre să îmbrăcăm staiele iubirii ca pe-o haină sacerdotală! Doar asta este coroana respiraţiei terestre! IUBIREA! Cu drag, Gerra
Iubire înseamnă contopire. Ferice de cei ce poartă haina iubirii!
Mi s-au părut sugestive versurile:
ori de câte ori asfaltul încins al cotidianelor griji
îmi producea arsuri de gradul trei
pe tălpile sufletului