Blog

nu-mi pasă

orizontul geme lezat în privire

vitrina lumii e mătuită

dezleg furtunile din mine

deşerturile folosesc dialectul albatroșilor   

dragostea nu mai cerşește umil secunda normalității

extrag rădăcina pătrată a timpului

azurie

transpiraţia îmbrățișări

care novă ți-a ascuns în marsupiu strălucirile

mă-ntrebi

știu ochiul meduzei nu se înfruntă fără oglindă chiar dacă râzi ca un zeu

prea multe ruguri am îndesat între coaste

nu pentru vulturii lui zeus și grătarele de week-end

aprind zilnic focurile celest

să experimentezi finitul  eşti pe cruce

furtuni într-un pahar cu apă atâtea griji  grea lespede  pe noi apasă

fulg de stele sub degetele adunate-n mudră

o pasăre măiastră cu rugurile aprinse-n zboruri desenează sub limba sorții

portative

un boţ de humă p

adun cenușa din vitrina lumii intru trei ruguri construiesc o punte

mă respiră catatonică  iertare și-o iubire oarbă

somnul îmi cangrenează rana curată  de-a fi  suflu peste mormite îmi caut chipul ne-ncătușat de vreme

să Te pot locui sparg dinlăuntru

de arătătorul îndoielii atârnat

la cina de fiecare zi

se-mpărtăşeşte nemişcarea

nu întotdeauna pâinea găseşte gura potrivită

sângele zvâcneşte flămând saltul frângere oarbă

mers pe tăiş de genune

ţine pagina primă

bule de şoapte rostogolesc

geografii strani

COD NUMERIC DE UNUL

virgin păşesc în apele trupului

canin de timp circular

muşcă litera

zdrenţuită amprenta de înger se disipează

ca să astup ridurile memoriei

mărşăluiesc de-a lungul arterelor

în freamătul vieţii nu citiţi doar literele bolduite

nenăscuţii

LA NORDUL CUVINTELOR

colb de stele

pudrează artera gândului meu

răscrucea spre tine desface

plete de vifor când te apropii rostogolind mărul

muşcătura în jarul vocalei despleteşte fuioare durerea

ispită şi dor

urma sărutului fântâna care adună izvoarele

amp

INIMA  PLANETEI  SUB VIFOR

te-am auzit

urletul mi-a străpuns

membrana trăirii

patinoarul bucuriei sfera de zâmbete

din care exersam alături de îngeri

alunecarea

s-a spart

tremură

pleoapa candorii traversată

de şine din oţel

acceleratul transportă coşmaruri

în

NUDITATE SUB PLEOAPĂ

defrişez

cărare nouă

în hăţiş de ispite

ca nişte colţi de mistreţ

straiele clipei

sfâşie

făptura feciorelnică

pliuri de zgură

mă ascund

dincolo de aripa bufniţei

obrazul minciunii

ştanţează

pereţii cenuşii ai zilei

fluier de batjocură

rânjet

DIN   ARIPA   UNUI   GREIER

în portalul unui bob de rouă

m-am cocoţat în vârful unui fir de iarbă

şi-am început să ţin

prelegeri despre înălţare

greierilor

cum cheia sol descuie poartă heruvimilor

harice ritmuri agaţă de stele

zâmbete ascunse în falduri de

SOCLUL ZILEI DE MÂINE

din arcul patimii am căzut

statuie de flăcări

jăratecul vântoaselor îmi face din gânduri

corzi de vioară pe care lumi se plimbă-n octavă

coperţile cerului ascund intersecţii

merg spre casă ascunsă în pereţi de absenţe

pupila deformeaz

 MEMORII  RITMATE

impurele ore despică

pe fulger cobor în abisurile mele

fir de argint

inima de foc pulsează materia foşnitoare

cârduri de vrăbii am condus 

printre măştile timpului împietrite

inspiraţii dezlănţuite

torente de ceruri au infiltrat în artere

 DORINŢĂ  RENEGATĂ

doream

ecuaţie absurdă

prinsă de-un grind de urzică

să nu mai fiu cotropită sălbatic de cavalcadele

dorurilor pestriţe

să mă locuiesc tăcută şi cuminte

perimetru exact

ordonat după o matematică a cerurilor

în insectarul creeaţiei

prinsă

dor

VID  BEATIFIC

pe graniţa dintre lumi veneam către voi

tăind cărare în stâncă
adevărul
a muşcat tainică moarte din mine
alături de capre negre galopa pe licorne
(scutier credincios)
veneam cu flori de piatră împodobind urechea destinului
descălecăto

PULS DE LAVĂ

au dizlocat un mal de cer

limbi de şarpe trezitor de infinituri

erupţii cu dragoni de iarbă  

şi-un cartilaj de voluptate agăţat

de-un colţ de lună

vocala cea transfugă iertată fie  

în pleoapă nepereche a iscălit rebelă

stigmat de nemurire

s-a

ARSURĂ  DE  GRADUL  TREI

din nevăzut palpat

(sau poate nu)

mă-nveleşti cu tine în fiecare noapte

frigul tristeţilor de peste zi

să se risipească precum un coşmar fulgerat

de ochiul vigilent al luminii

ori de câte ori asfaltul încins al cotidianelor griji

î

 VEŞNICII   TRECĂTOARE

răsfoind identităţi în burta balenei

trecătoare mi-s mâinile

care-ţi cuprind lutul în memoria lor efemeră

iubitule, iubito

din clipele mele oglindă aceleaşi şi nu în forme divine

trecător mi-este trupul ce te cuprinde dăruit ca-ntr

 ARHEOLOGIE

Lisiei – spre aducere aminte că ne respiră aceeaşi lumină

mă întâlnesc pe mine oriunde m-aş duce

sub formă de cruce rememorată

de rănile frunzelor agresate de păsări

copacii îşi exhibă răscrucile prinzând în hamuri dualităţile

îmbujoraţi-vă c

PULSÂND MITURI

* spre cine eşti în Roata Divină *

fără de nume eşti şi fără de avere
Pygmelion care de Galateea ai uitat şi-n alte ruguri

 te-ai rătăcit de tine

veşniciile vei colinda

uscat şi orb izbindu-te de colţurile îngheţate ale lucrurilor
până

ISTORIE  SOMNAMBULĂ

refuz istoria somnambulă să-mi mobileze biblioteca mea vie

continuă mişcare pe axa androginală a omului

nici măcar beciul în care reptilele îşi licitează menirea de gunoieri

nu-şi deschid porţi canibale

destinele în putrefacţie pot s