LA NORDUL CUVINTELOR
colb de stele
pudrează artera gândului meu
răscrucea spre tine desface
plete de vifor când te apropii rostogolind mărul
muşcătura în jarul vocalei despleteşte fuioare durerea
ispită şi dor
urma sărutului fântâna care adună izvoarele
amprente lasă în cartilaje de spaţiu
coroana de spini scrie riduri de gheaţă în pelerina zilei
trofeul de sacrificiu licitat de vertebre
te cheamă şi teme
renegat de fruntea muiată-n păcate
precum frunzele putrede rugurile cad sleite de toamnă
temple de foc despică sub palma ta cărări
am adunat şi împărţit
genuni paşi măşti
picior răsucit în propria-i urmă
caută axul identităţii comune
întorc oglinda timpului circular să te privesc
scrijeleşte respiraţia tăiş de piatră
să-mi cuprindă văzduhul
marea roşie a pielii tale va desface aripi
ca să trec dincolo de zbor
-->
Comentarii