DORINŢĂ RENEGATĂ
doream
ecuaţie absurdă
prinsă de-un grind de urzică
să nu mai fiu cotropită sălbatic de cavalcadele
dorurilor pestriţe
să mă locuiesc tăcută şi cuminte
perimetru exact
ordonat după o matematică a cerurilor
în insectarul creeaţiei
prinsă
doream
să nu mai doresc nici zbor
nici o cădere să nu-mi rupă balansoarul
în spectacolul vieţii
când rătăcesc în labirinturi lichide
şi nu mă găsesc
în zadar
trag clopote unei muriri impuse
dinafară
dorinţa dăltuieşte trape
ca o vidră de cer botezată în vocale lichide
cumpănă de har să-mi liciteze
cunună de fulgere
port
şi rugăciune devin
Comentarii
Mă bucur că ţi-a plăcut, Lenuş! Câteodată...graţia divină...
Cu drag, Gerra
Frumos poem...Felicitări!