Născând uimiri în ritmul cuvintelor nerostite,
Aerul tremură-n stoluri pe-aripile dorului verde
Al mugurilor sub ale căror elitre se-ntrevede
Spectrul renaşterii luminii din zăpezile-osândite.
Natura explodează la fiecare-atingere de sensuri
Crescând pulsul din seva aşteptărilor nestinse
Într-un duios ritual închegat de vremuiri extinse,
De parcă cineva a făcut cele mai înţelepte demersuri.
E vremea când fiece rădăcină îşi aduce-aminte
Că,-n adn-ul ei, tulpina stă ascunsă şi cuminte;
Înfiorată de-un dor nemărginit, poate să crească
Şi-apoi, din năzuinţa florii, rod să-mplinească.
La glasul purităţii de floare, inima-mi bate cu putere;
În fiecare an, retrezirea la viaţă a devenit un fapt specific.
Cu tot-acest miracol de paradis regăsit, eu mă identific,
Căci viaţa asta renăscândă este cea mai de preţ avere!
În marele univers, născut din constrângeri şi sacrificii,
Dumnezeu şi-a tăiat venele să-i dăruiască naturii culoare!
Să ne-mbrăcăm inima în anotimpuri de speranţe-n floare
Şi s-aprindem din scânteia ei micul nostru foc de-artificii!
(Drobeta-Turnu Severin, 2017, 11 martie)
-->
Comentarii
Mulţumesc, AURELIA! O săptămână înfloritoare!