Cioburile de gând gustă tăcerea
Uitată în rugina din cuvinte,
Valul obraznic își dă doar cu părerea
Acaparând nisipul înainte.
Nu pot s-accept ca nestatornicia
Tastată din greșeală să rămână!
Uzez de-aparențe cu mojicia
Lăstarului pierdut și fără frână.
Agăț icoana dreptății în suflet
Duc mâinile-mpreunate către sân.
Ecoul rugăciunii nu-i un pamflet
Validat despotic de un om hapsân!
Arde-n mine credința ca o torță
Redându-mi iubire și libertate,
Urc către Tine, Doamne, cu o forță
Lăsată cred moștenire, poate
Uitată de părintele ce-a plecat
In raiul ceresc, cel fără de păcat.
-->
Comentarii
Aprecierea dumneavoastră mă onorează, domnule Mihai Ștefan Arsene.
Mulțumesc pentru lectură și apreciere, dragă Aurelia.