Ascultă cum în urechi îți picură lumina
Să nu le-apleci să ți se-ntunece privirea
Ascultă susurul ce curge cristalin
Nu vuietele ce aduc numai venin.
Ochiul să-ți fie luminat și-n noapte
Când toate fi-vor spuse doar în șoapte
Să poți să te trezești în zori de zi
Simțind cum te inundă bucuria de a fi.
De simți asprimea vreunui ochi ce te privește
Nu tremura în fața sa. Dacă ceva nu îi priește
Doar singur va putea vedea când își va arunca
Bârna înrădăcinată de sub pleoapa sa.
Va învăța să-și guste lacrima sărată
Privindu-ți fruntea care-i stă alăturată.
Dezleagă-ți lanțurile vechi să poți păși cu voioșie
Iar pasul gândului mereu curat să-ți fie
Să poți deschide poarta minții
Cu liniștea ce-o deschideau doar sfinții.
Cornelia Mazilu
-->
Comentarii
Vă îmbrățișez trecerea și adierea gândului frumos lăsat, suflete dragi! Vă mulțumesc tuturor cu inima.
M-aţi umplut de frumos, de adânc, de fior poetic...
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Frumoase versuri!
Lecturat cu mult drag de versul tau si sufletul tau frumos.
Trimit mulțumiri de suflet tuturor celor ce-și vor trece pașii prin grădina mea, dragii mei!