ASCUNDERE...
M-ascund în ziduri, oameni,după
în vise mă ascund, sau umbre
cu ochii pironiți o cupă,
sub gânduri falnice sau sumbre.
M-ascund, cu Ana mea zidire
și ctitor mă ascund cuvinte
adânc izvor, izvor pornire,
sub virgule nepotrivite.
M-ascund cu Ana mea păcat,
când cerul pare a furtună
când vor pleca cu toți din sat,
Mă ține Ano, strâns de mână!
Nu sunt Manole, dar mă simț
cuvintele ce le desfac,
eu te-am zidit în dor alint
de-aceea scriu, de-aceea tac.
Aș vrea să-ți fiu eu mânăstire
și ziditor și prag și sfinți,
să-ți fiu eu unica iubire
rostită rugă de părinți.
Să-ți fiu eu vers și dor s-ajungă,
să-ți fiu perete de zidire
ne ține Doamne sfânta rugă,
Cu, Ana mea, vis mânăstire !
-->
Comentarii