Nu ştiu ce porţi pe umerii
aşa de albi şi fragili
sculptaţi în zăpadă.
Aştept în pielea tandrului
ascuns în hazard,
să se înlănţuie plăcerea privirii
pentru ce doresc să ating.
Cum îmi vei trimite zvonul
tăinuit, plin de speranţă
ce urcă prin sânge şi capătă putere.
Şi aşa cuvintele-mi capătă vână,
de semne în trup se nasc
din lumina iubirii.
aşa de albi şi fragili
sculptaţi în zăpadă.
Aştept în pielea tandrului
ascuns în hazard,
să se înlănţuie plăcerea privirii
pentru ce doresc să ating.
Cum îmi vei trimite zvonul
tăinuit, plin de speranţă
ce urcă prin sânge şi capătă putere.
Şi aşa cuvintele-mi capătă vână,
de semne în trup se nasc
din lumina iubirii.
-->
Comentarii