atâtea…
atâtea amintiri se sting,
cu aripile frânte,
atâtea viscole ne-nving,
atâtea timpuri crunte.
atâtea doruri ne dobor,
atâtea gânduri blânde,
se duc ca apa de izvor,
ca florile plăpânde.
atâtea vieți se duc în van,
sub fericitul soare,
și trece timpul în avan
pe neguri călătoare.
atâtea ape de topaz
ce s-au pierdut în zare,
într-un nemărginit talaz,
pe nesfârșita mare.
atâta cer, atâta soare,
ce sunt fără hotar,
rămân o mare întrebare,
un dulce avatar.
atâtea flăcări în apus
atâta clar de lună,
în nopțile care s-au dus,
atâta voie bună.
atâta dragoste și vis,
ce ni se-arată- n cale,
e doar tăcerea din abis,
o clipă călătoare.
duminică, 17 februarie 2013
-->
Comentarii
Mulțumesc Lenuș.
Citit cu drag aceste versuri minunate...Felicitări!