atâtea…
atâtea amintiri se sting,
cu aripile frânte,
atâtea viscole ne-nving,
prin viață-atâtea trânte.
atâtea doruri ne dobor,
atâtea gânduri blânde,
se duc ca apa de izvor,
ca florile plăpânde.
atâtea vieți se duc în van,
sub fericitul soare,
și trece timpul în avan
pe neguri călătoare.
atâtea ape de topaz
ce s-au pierdut în zare,
într-un nemărginit talaz,
pe nesfârșita mare.
atâtea flăcări în apus
atâta clar de lună,
în nopțile care s-au dus,
atâta voie bună.
atâta dragoste și vis,
ce ni se-arată- n cale,
e doar căderea în abis,
o clipă călătoare.
-->
Comentarii