Pleacă mereu din mine câte un cuvânt
şi rămân pe prispa tăcerii vocalele nopţii,
vor să dea semn singurătăţii din stele.
Azi sunt o pajişte uscată de seceta zilei,
alung din rădăcinile ierburilor teama de moarte
şi nimeni n-a venit să-mi ude izbânda.
Acum prin poienile coapte doar fluturi mai trec,
greierii s-au retras în cântec spre râu.
Prezicerile verii aproape se adeveresc,
numai tu mai spui că va veni ploaia
cu o somnolenţă din care vrei să scapi,
să mă porţi prin crângurile cu aluni şi mure coapte
ca printr-o copilărie uitată prin ele
şi tot mai des mă întrebi dacă ştiu
ce frumoasă-i plăsmuirea unor gânduri
în care te afunzi într-o pădure
cu verdele-i răcoros.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii