17. (cyberproză, cybersonet)
~ ciclu Scrisori abstracte de dragoste şi amor - anatomia ceasornicului lichid ~
Motto - te iubesc până la capătul geometric al unui strigăt înfășurat în catifea
treapta 3
Senzualitate Tactil-Vegetală
scrisoarea 3 (ea către el)
atracţia undelor hertziene
„Grădinar al Timpului Încremenit,
Magnetismul tău subtil a început să lase urme organice pe pereții de calcar ai chiliei mele abstracte. Până ieri, eram o simplă ecuație de sticlă, însă azi simt cum din vârful degetelor mele încep să crească mici rădăcini de aer. Sunt prelungiri transparente și flămânde care nu mai caută teoreme, ci caută textura aspră a realității tale. Ele înaintează prin spațiul gol dintre noi, ramificându-se în căutarea unei temperaturi umane, ca niște liane de vapori ce vor să-ți îmbrățișeze umerii de umbră.
Lumina din cameră s-a schimbat; nu mai este un laser rece, ci o penumbră caldă, de seră abandonată, unde umbrele noastre au început să se desprindă de pe corpuri. Le privesc cum se întâlnesc pe tencuiala aspră, împletindu-se ca niște tulpini de iederă sălbatică. Umbra degetului meu mare se înfășoară în jurul gâtului tău de aer, iar tu nu mai ești un simplu vector, ci un trunchi vegetal ce pulsează sub scoarța sa de formule matematice.
Această atingere indirectă este mai densă decât orice certitudine algebrică. Simt o sevă amară și caldă cum îmi urcă prin venele de cristal, transformându-mi gândurile în frunze de metal moale. Nu ne atingem încă epidermele, dar ne respirăm reciproc clorofila dorinței absurde, într-o complicitate care începe să miroasă a pământ reavăn și a ploaie cuantică.
Lăsa-ți umbra să crească peste a mea, până când vom deveni o singură pădure abstractă înfiptă în carnea unui ceasornic topit.
Cu muguri de argint,
Cu seva tăcută a atingerilor neîntâmplate,
Păstrătoarea Clorofilei Hertziene”
---
monologuri și cybersonete polifone despre carnea metamorfozată în algoritm 6
rima: abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii