16. (poezie, eseu, proză)
~ Monografii florale ale Scripturii ~
SMIRNA (COMMIPHORA MYRRHA)
seria VI-2
Fresca de pe muntele mironosițelor mistice
povestea biblică ortodoxă în versuri
Pe poteca aspră, unde pietrele dor,
Iosif din Arimateea strânge-n mâini giulgiul curat,
Lângă el, Nicodim, cu chipul temător,
Poartă vasul greu cu smirnă amestecat.
Avraam privește de pe muntele depărtat,
Unde odinioară pe Isaac jertfă l-a pus,
Vede cum pe lemnul Crucii S-a înălțat
Mielul Cel Adevărat, Hristosul cel de Sus.
Femeile mironosițe plâng în tăcere acuma,
Maria Magdalena simte în piept un fior,
Când peste mormântul rece se așterne bruma,
Iar soarele se ascunde după un negru nor.
Ele aduc smirna cea amară și scumpă în dar,
Să ungă trupul Celui ce viața a dăruit,
Fiecare picătură e un mistic și sfânt altar,
Pe care păcatul lumii întregi a fost zdrobit.
Și Pruncul din Betleem, cel primit de magi cu dor,
Este acum Cel ce în mormânt Se așază smerit,
Smirna leagă nașterea de ceasul cel greu al tuturor,
Arătând că Cerul cu pământul s-a unit.
Stau sfinții din veacuri în jurul pietrei de stâncă,
Moise, David și ucenicii înfricoșați de taină,
E o liniște mare, o tăcere adâncă,
Când Viața adoarme îmbrăcată în giulgi de haină.
Dar smirna aceasta ce oprește acum stricăciunea
Mărturisește tainic că moartea va fi călcată,
Ea poartă în aromata ei fire toată minunea,
Ce va izbucni în zori din stânca cea sigilată.
Și plânsul se preface lent în rugăciune curată,
Pocăința lumii strigă spre Cerul cel deschis,
Căci prin smirna îngropării, firea cea căzută, tăiată,
A recăpătat iarăși intrarea în Paradis.
---
„Prin plantele Scripturii, Dumnezeu învață taina vieții și a mântuirii.”
seria plante sacre şi biblice 44
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii