Ascult din nou cum te sărută valul
În dimineți cu alge ruginii
Și în azururi cum suspină malul,
Sub prăvălirea blondelor stihii!
Ascult din nou cum visul se sfărâmă,
Când ochii îți tresar nedumerit…
Și blestem fila ce căzând din mână
Dintr-un mănunchi de vise te-a oprit!
Ascult din nou, cu o iubită-n taină,
Aceeași mare încă mă confunde!
Și doar talazul ei să-mi fie haină,
Și numai ea mă poarte printre unde!
Ascult din nou în dimineți de sare,
Cu marea însoțindu-te pe-ascuns,
Cum fredonezi aceeași întrebare,
La care eu sunt unicul răspuns!
Ascult din nou neliniștea ce-mi pare,
Un val prea răzvrătit, în agonie
Și înțeleg… atunci când nu mă doare
E fiindcă te-am zidit în poezie!
(CAMELIA STAN – Atunci când nu mă doare…)
-->
Comentarii
Felicitări!