Bătrânul tată care ne-a crescut
S-a dus de printre noi, e mort demult ...
Nici lacrimile nu-l întorc din drum ,
Speranţele-i sunt azi, făcute scrum .
Şi-aşteaptă-n locul lui menit din cer
Feciorii, la o margine de drum ,
În lumea-mbălsamată de mister
Brodată cu al sufletului fum .
Ce rost că-n urma lacrimi au rămas?
Ce rost un doliu fluturând în gând?
Mormântul gol de suflet şi de ceas
Rămas e-n noi şi-n fiecare rând .
Ceva mi-o aminti, cândva, de el...
Nu numele pe cruce scris, nici visul,
Speranţa că-ntr-o zi am să-i aştern
Sub talpa lui bătrână, paradisul.
Lumina lumânării am s-o las
Să lumineze moartea nopţii sale,
Să-mi strige jalea a clopotului glas
Iar el să nu mai rătăcească-n zare
Ce lungă-i calea în eter... Va fi
O zi pentru o-ntreagă omenire.
Murim, ne naştem, spre a retrăi
Aceeaşi veche, nesfârşită lume.
Bătrâne tată, voi veni şi eu...
În lume voi lăsa doar amintirea.
Mă cheamă urma celor care-au fost...
Le răsplătesc acum, nemărginirea.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii