BALADĂ PENTRU ZIUA MEA

De mine câteodată-mi este dor,

o, Doamne, ce bărbat eram odată!

Treceam și gardurile ei în zbor

de poarta rămânea nedescuiată.

 

Poate și azi aș face tot la fel,

dar am găsit acolo altă poartă,

nu din uluci, ci țepe din oțel,

cu vârfurile lor să ne despartă.

 

Nimic n-a mai rămas ca în trecut,

chiar gardurile curții-s mai înalte,   

din tot ce-a fost, din câte am avut,

atâtea mi se par acum deșarte!...

 

Iar de mai trec pe-acolo uneori,

pe lângă poarta ce îmi stă în cale,

m-aș înălța chiar dincolo de nori,

din cornul lunii să-i aduc pocale.

 

Din ele să îmi toarne elixir,

să mă îmbăt, cum o făceam odată,

când ajungeam în stare de delir,

trecând de poarta ei nedescuiată.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

ELENA AGIU-NEACSU a postat o discuție
1 oră în urmă
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 8 ore
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean plutiri în noapte (cybersonet CCVIII)
Acum 8 ore
plutiri în noapte (cybersonet CCVIII) prin Cronopedia
Acum 9 ore
Mai Mult…
-->