Odată cu gândul, sosit în tăcere,
un dor rătăcit se întoarce-napoi,
ajunge călare pe unde stinghere
trimise de cântecul unui cimpoi.
.
Cu umbrele serii, căzute deodată,
ajunge și visul, din vastul deșert,
cimpoiul își cerne balada brodată
cu note desprinse din gândul inert.
.
Povestea baladei, venită aproape,
în sânge îmi toarnă vrăjit elixir,
o, dulce baladă, trecând peste ape,
cimpoiul mă-aduce în prag de delir.
.
Te caut cu dorul la margini de oază
când duhul tăcerii coboară din cer
iar razele lunii sub dune se-așează
pe calea bătută de gândul stingher.
.
O lacrimă grea se ivește pe față,
povestea vorbește întruna de noi,
iar timpul oprit între văluri de ceață
ar vrea să se-ntorcă acum napoi.
-->
Comentarii