De-ai răzbi să mai ieși vie,
„Pasăre de colivie”,
De prin buncăre sinistre,
Și cu nașteri în registre;
Să inspiri doar aer pur...
Da e moarte prin prejur!
Ieși din adăpost când tunul
Se zdrobește ca nebunul,
De un lanț de forțe triste,
Bravând armele țariste,
Și soldați frigizi și goi...
„Trage rusule, în noi!”
Ies viteji ca la paradă,
Ochii morții să îi vadă,
Cum sticlesc de lăcomie,
Cum distrug economie,
Cum le ia fără onor,
Frați eroici...sfidând, mor...
Rusu-i rus, nu se dezminte!
Din ruine fac morminte
Mulțimii cu răni adânci.
Ne-a adus pe toți pe brânci,
Și te rogi, plângi în tăceri,
Să pui crimei grăniceri.
În străfund de colivie,
Nu mai simți dacă ești vie.
Da nici pomii ce odată,
Înfloreau la orice poartă.
Pe ram poartă praf și scrum,
Vreau războiul să-l sugrum!
„Pasăre de colivie”,
Din ruine nu ieși vie.
Sufletul se-nalță, zboară,
Rănile n-o să mai doară...
Genocid, ecou strident,
Trage rusu-n Occident...
-->
Comentarii
Pare a fi o doină cătănească...
Vă mulțumesc pentru popasul virtual.
Aurora, cu stimă
Trist, dar adevărat.