banca de amintiri
lângă apele cu valsurile
Dunării albastre
fecioarele şi-au sădit visele,
rătăcite prin pulberi de timp,
aşteptând cavalerii de ieri;
a tăcut vântul şi vulturii
au căzut peste toamnă,
ard tapiserii pe coline,
licori de lumină se zbat
spasmodic, cad în amurguri,
se-ntorc în baladă;
cade rugina din cer,
mai cântă la flaut un înger,
mai vine încă o ploaie,
ard orologii pe rug,
oamenii fac inventarele
sentimentelor,
îşi spală autobiografiile,
fac bilanţuri
pentru a le depune
la banca de amintiri.
joi, 24 septembrie 2015
-->
Comentarii