Blog

Țiganii Ilenei Roman


Ca să te apuci să scrii, ceva despre Ileana Roman, s-o ”critici”, trebuie să ”stai serios la umbra unei sticle cu tărie, ori Crâmpoșie de Drăgășani”, dar și să ai norocul, ca atunci când îi citești ce ai ”bârfit-o”-n pagini, s-

Ziua în care voi învăța să tac
(Fragment)

Toamnă... cu fior de renunțare sărutând frunze. Lacrimi de cer pe aripi de cocori... e timpul plecărilor.

O zare tristă mă învăluie în privirea ei laptoasă, aleea e acoperită de frunze iar pașii mei le stri

toamna

ceremonie de galben

eşarfă la glezna codrului

deasupra abisului,

culoarea zăvoaielor,

frunze-amurgind

în linţolii de platină

peste plopii trişti

 ai toamnei,

arpegii de greieri

sub bolţile albastre

 ale cerului cântând

pe scripeţii de fulger

ai lunii;

iarb

Drumul

Drumul îmi pare, în culori indecise,
pe linii punctate, ca o sârmă ... păşesc,
visând în secvenţe străine, încinse,
alte puncte, iubito, sunt la porţi ... ne opresc.

Visez cu o gară, cu trenuri ... dureri,
vâscoase adâncuri, ce genunchii-i

Mă plouă Toamnă, toamna ta şi nici

nu simt stropii de-s reci sau calzi.

Mi-am învelit privirea în florile frunzelor tale

şi tot aici, sub cer, în anii ăştia, m-ai aflat.

Eu nu mai plec din tine.

Rămân chiar dacă te prefaci

când nori-ţi scuturi iarăşi,

te-am iubit

ca pe o floare rară,

albă sau poate altfel,

şi-ngenuncheam lângă răsărit

să pot oferi surâsul

mai dezmierdător decât al dimineţii,

aş vrea să ştii că te iubesc,

ascunzându-mi disperarea

că vei pleca în vreo noapte

fără să-mi spui...

frâng mâinil

banca de amintiri

lângă apele cu valsurile

Dunării albastre

fecioarele şi-au sădit visele,

rătăcite prin pulberi de timp,

aşteptând cavalerii de ieri;

a tăcut vântul şi vulturii

au căzut peste toamnă,

ard tapiserii pe coline,

licori de lumină se zbat

 spasmod

în orașul meu băiatul cu gunoiul 
citește Gazeta de Sud la intersecții 
din mașini snobii aruncă scrum de țigări efeminat
pătura care citește aspiră naturalețea unei cărți 
în Parcul Romanescu