Regină a pelerinilor şi al sufletelor,
înveșmântezi
în povești tăcerea, pășești
în noaptea dintre octombrie și noiembrie
ca o binecuvântare, presărând zâmbete argintii
peste amulete și talismane
transformând orice umbră întunecată
într-o promisiune de vindecare.
Rochia ta, țesută din fir de argint
și catifea poartă broderii
de rune vechi și constelații ocrotitoare,
fiecare fald aduce un scut
împotriva întunericului și-a uitării,
pașii tăi trezesc în suflete scântei
de viață nouă, arzătoare.
Sub pelerina ta cu miros de lavandă,
dovleac și scorțișoară
ascunzi talismane ce alungă tristețea
și deschid poteci uitate…
Poveștile în care ne îmbraci
sunt descântece vii de bucurie ce preschimbă
temerile toamnei în destine luminate.
Nu e un sfârșit, ci o magie
ce pregătește frumusețea zâmbetul iernii,
un prag curat prin care trecem
cu sufletul cald și liber.
Ești o regină ce poartă în priviri
o lumină blândă a lui decembrie,
în timp ce lumea,
sub vraja ta, renaște, speră și respiră.
-->
Comentarii