O stea pe cerul nopții se stinge,
trandafirul alb gingaș iar mă atinge,
Pe aleile mai triste, atât de pustii,
numai tu banca noastră bine o știi.
Mă gândesc mereu câți ani au trecut,
acum și sufletul meu este mai tăcut,
Privesc cerul și spun încet o rugăciune,
când stelele încep pe cer să se adune
Vine noaptea încet printre pleoape,
numai privirea ta îmi este aproape,
Multe cuvinte se adună într-un vis,
când un trandafir alb mi--ai trimis.
Numai printre ale nopții adânci tăceri,
simt bine ale vântului gingașe adieri,
Pe banca pe care mereu m-am așezat,
mai mulți ani aici noi fericiți am stat.
Un vis frumos mă urmărește în noapte,
și timpul în sufletul meu mai tare bate,
După chipuri poate bine nu ne mai știm
numai după privirile nostre ne regăsim.
Numai Luna printre crânguri acum trece,
de la geam trandafirul nu vrea să plece,
Pe masă am câteva cărți și multe ziare,
întorc o filă, scriu și privesc în depărtare.
-->
Comentarii