19. (poezie, cybersonet)
~ ciclul florile închinării ~
liturghia tainică a firii
Moto: „Creația nu tace: ea slujește. Florile sunt psalmi fără cuvinte.”
grupaj XIV inima lui Iisus
inima lui iisus (cybersonet DCVI)
în taina crucii inima veghează
ca foc nestins în noaptea fără leac
alină-n taină orice greu și veac
și peste lume harul îl revarsă trează
nu cere slavă nici nu se arată-n vază
ci strânge-n piept pe cel sărman și-n veac
și-n rana lui preface dorul în leac
iubirea ei în veci luminează
ea bate-n noi ca tainic legământ
în orice suflet frânt de neputință
ca un izvor ce curge lin ușor
căci din adânc răsare duhul sfânt
din suferință crește biruință
hristos rămâne veșnic viu izvor de dor
---
*** - Inima lui Iisus, în tradiția creștină, reprezintă simbolul central al iubirii dumnezeiești întrupate, al jertfei și al compasiunii fără margini. Ea nu este doar un element iconografic, ci o sinteză teologică a ideii că divinul se manifestă prin deschidere totală către umanitate, inclusiv în dimensiunea ei fragilă și suferindă. În spiritualitatea ortodoxă, accentul cade mai puțin pe reprezentarea strict anatomică și mai mult pe sensul mistic al inimii ca loc al întâlnirii dintre om și Dumnezeu. În acest context, „Inima lui Iisus” devine o imagine a comuniunii, a răbdării și a milei active, care nu exclude dreptatea, dar o transfigurează prin iubire. Floarea sau simbolul asociat acestui grupaj este astfel citit ca o extensie a acestei idei: o prezență discretă, dar constantă, care invită la introspecție și la o formă de atenție contemplativă asupra lumii create.
rima: abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii