Bat clopote azi peste țară,
Cuvântul rămâne iar mut!
În piepturi bat inimi să sară
Să pună durerii un scut!
Nu pot să îndure tăcerea
Impusă de aprig tribut
De vremuri amare ca fierea
Ce-au vrut să uităm de trecut!
Bat clopote azi peste glie
Pentru ce a fost și-a trecut,
Iar ultima noastră făclie
Urcă spre un alt început!
Flori dalbe se-aștern peste cale
Însoțind alaiul tăcut,
Răsună un cântec de jale
Și cerul îmi pare-abătut!
Bat clopote-n noaptea târzie,
Iar tunuri dau glas renăscut,
Norodul așteaptă-n trezie
Și plânge pe cel petrecut!
Bat clopote azi peste țară!
-->
Comentarii
Mulțumiri pentru popas și rezonanță!
Frumos omagiu. Din păcate n-am știut să-l prețuim la timp.
Ca într-un exercițiu de imaginație, mă întreb și vă întreb, unde am fi ajuns astăzi dacă Majestatea sa, regele Mihai, ar fi ajuns la cârma României după perioada comunistă. Greu de spus, însă imaginația nu ne-o poate fura nimeni! Cu... realitatea stăm cam prost. Fie ca dispariția domniei sale să ne unească-n redeșteptare!
Las și eu o floare ca omagiu și un gând: „Drum lin spre nemurire, Majestate!”