Până şi cărările huruie
Nemulţumite
Că sunt paralele
În urmele de cai
Adulmecându-ne gândul
Se vor împleticite
Bete să umble
Prin interseţii
Ca noi
Într-o respirare
S-ajungă
În aburii scoşi aprig din cai
Doar un gest le mai opresc
Din nebunia lor
În urme paralele
Firesc se resemnează
Pe copite de cai frumoşi
Rămân,
Ca un destin,
Trec de intersecţii şterşe cu-un adio
Lăsat de-un gând
Şi-i trist
Că este treaz,
Că a rămas în
Unu
Şi nu mai este-n doi...
Erau doar doi nebuni
uitând şi de firesc!
Doar firescul, iubite,
Firescul scrie cifrat mesajele-n destin
Spune-i lui adio,
Pricepi?
Maria
6.08.2013
-->
Comentarii