Mă ard săgeţi,
mă-nvăluie iubirea
iar din potirul vieţii
îmi sorb acum simţirea.
Licoarea-i blestemată
pătrunde şi mă arde,
zvârlindu-mă-n uitare
în bezne nesperate.
De umeri mi se-agaţă
nevoia mea de tine
şi-n carnea-mi fragedă
şi-ascunde nemurirea.
Mi te supui pe dată
şi frâu îi dai dorinţei,
iubindu-mă cred toată
şi hrană-i dai şi minţii.
Nici gura mea flămândă
n-a fost cumva uitată
şi pârguita-i rodie,
de tine e gustată.
Şi rotunjimea coapsei
sub palmă o alinţi,
săgeţi spre Minotaur
aruncă, de o minţi.
Întunecimea nopţii
pe gât îmi şerpuieşte
şi-n pletele-mi cazone
ţi-ascuţi privirea rece.
La urmă vine pacea
fiindcă sânu-mi drept
în viu căuşu-ţi palmei
el şi-a găsit prinsoarea.
Unghere-ntunecoase
viu foc vor să ne-arate,
sub pleoape-nchid visarea
şi-n carne, limpezi ape!
Rodica Cernea
Galaţi
07.02.2014
-->
Comentarii