Prin sertare pline
cu praf de timp
îmi caut în dezordine
un sâmbure de suflet
poate fi și amar sau diform
măcar să mi se potrivească
mă grăbesc
biletul de călătorie
e doar dus
trenul nu are genunchi
să mă roage să urc
și nici peroane eterne
sălile de așteptare
încă nu s-au inventat
până la urmă găsesc
o bancă liberă în parc
frunzele uscate
aleargă mai repede
decât vântul
eu mai încet
căci vara mi-e mai veche
decât toamna
respir mai greu, o fi praful
sau fuga după tren, prin parcuri?
07 03 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
Cu mare drag Mihaela!!
"BILET DOAR DUS"? Of, de multe ori nu este "doar dus", dar şi singurul. Trebuie să fii atent să nu-l pierzi, dacă nu vrei să-l pierzi printre "sertare pline, cu praf de timp". Felicitări! Ştefan.