Liniştea din cimitirul plin de pietre funerare
începe să se neliniştească fiindcă o groapă nouă
a fost efectuată de braţele musculoase
a câtorva gropari ce se hlizesc din cauza glumelor nesărate
în timp ce ţărâna luceşte mângâiată de razele soarelui.
Blajinii ascunşi sub pietrele înscripţionate mai de mult
îşi aşteaptă noul vecin despre care îşi aduc aminte
că şi pe lumea noastră erau vecini de cartier.
Unii din ei sunt pregătiţi să-l primească
nerăbdători şi veseli pe noul venit
altuia nu-i prea prieşte că va veni şi X
prin preajma lui pentru că îşi aduce aminte
cum şi de câte ori s-au certat din cauza
nevestei care-l înşela cu el altul din cauza unor bani
şi că a murit înaintea lui şi astfel n-a mai apucat
să-l convingă să-i plătească datoria
altcineva îşi aminteşte cum venea să-i ceară
de-ale gurii pentru că puţinii bani îi dădea pe băutură
şi în fine! majoritatea îşi amintesc că noul vecin
le datorează câte ceva de pe lumea asta.
În acelaşi timp fiecare blajin îşi aşteaptă
prietenii copiii nepoţii fraţii bunicii şi alte neamuri
pentru că sunt siguri că-l vor însoţi
pe ultimul drum pe X ştiind că aşa se obişnuieşte.
Vreo oră-două au trecut prin raza timpului
şi liniştea veşnică din cimitir se foieşte pe loc
din pricina cortegiului funerar care se apropie
urmat de cei vii şi de preotul care oficializează slujba sfântă
de pe pragul celor două lumi care se-tâlnesc întodeauna aici.
Vecinul X doarme cuminte pentru cei vii
în sicriul lui în timp ce el dă mâna şi se-mbrăţişează
cu unii blajini şi pe alţii îi ignoră din laşitate aşa cum obişnuia
şi când era alături de cei care plâng acum după el
gândindu-se că nici mort nu i-a fost dat să scape
nici de prieteni nici de duşmani.
După înmormântare şi după plecarea tuturor
liniştea veşnică îşi revine la normal
chiar dacă vremii îi vine rândul să se neliniştească
pentru a acoperi şuşotelile blajinilor
ce s-au apucat imediat de povestit vrute şi nevrute
ca pe vremea când erau vii şi tot... vecini.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Mersi, Dorina!
Interesat...