Vineri. E un v i n e r i adevărat şi real.
După toropeala dupăamiezii, facem ochi, tiptil. Mihai scrie pe mess. Ne-am păstrat fiecare mess-ul şi intimitatea proprie, fără imixtiuni sau reproşuri bănuitoare.
"Când voi avea prima clipă de neâncredere, relaţia noastră va muri instantaneu", mi-a zis. Mi se pare O.K.
-Mihai, ştiu că nu se poate explica dragostea dar spune-mi, ce te face să rămâi la fel de iubitor?
-Te iubesc foarte mult, mai ales pentru ce nu eşti, a intervenit răspunsul lui, sec.
Nu am avantajul unei discuţii pe mess, să-i cer să-mi explice, iar direct în faţă mi-e greu să fac pe blonda, chiar dacă aş vrea. Chestia "decretată" mai adineauri suna ca un "vot negativ" îndreptat împotriva tuturor celorlalte femei...Am să mă gândesc la asta mai mult. Pe vremuri mi-a ţinut o adevărată prelegere, în serial, despre dragoste şi iubire, pornind de la femeia grasă din peşteri, care era proprietatea celui mai puternic şi care avea cu ce s-o hrănească, trecând pe la discreţia dragostei samurailor şi ajungând până în zilele noastre, după ce a parcurs relaţiile "decadente" din epoca contemporană.
-Mergem la shopping? întreabă Narcisa, cu un aer năuc şi cu părul ciufulit.
-Nu! răspunde Mihai, la fel de tăios ca înainte.
-Mergem la cumpărături, eu cu Dalia. Venim repede!
Narcisa m-a privit pieziş, pentru o clipa, apoi a ieşit. Ştia că nu e potrivită o luptă verbală cu Mihai. Posibil să-i fi răspuns sec, cu o propoziţie abruptă şi care nu ar fi putut primi replică.
Urcăm în maşină şi simt o oarecare slăbiciune, ca o ameţeală, însoţită de o părere de greaţă...Nu-i dau atenţie. Sătucul e la ciţiva kilometri, ajungem repede.
Minimarket, două sacose pline(ecologice!)Ţigările preferate nu sunt. Mergem la un P.F.A., chioşc mai de familie, unde vânzătorul ne cunoaşte tabieturile. Găsim ce căutam, iar la plecare, Mihai îmi intinde cheile.
-Nu conduci?
Mă urc la volan şi, din nou, aceeaşi stare de disconfort. Schimbăm locurile. Mihai opreşte la farmacie:unguente, pastile, feşe,spirt etc.,o pungă de mărunţişuri. Ajungem acasă. Pe masă, în dezordinea hârtiilor lui, zăresc un set cuprinzător de buletine de analiză, pe numele lui. Cu o uşoară îngrijorare le cercetez.
-Vii la gârlă? mă întreabă el de la uşă.
Curiozitatea mă face să-l amân şi îi spun:
-Vin mai târziu. Tot la promontoriu?
-Da.
El pleacă, eu citesc setul de analize. Analize generale:
sânge, urină, etc. dar...surpriză: o spermogramă! Nu găsesc explicaţii dar nici nu cer. Sub vraful de analize găsesc, pe un petic de hârtie, o schiţă pentru o poezie...
Cu fiecare trecere de lună/Un albatros mai moare în odaie./
Blesteme-mperecheate, în cunună,/Dezbracă aşteptările de straie./Când piramida-mbracă două umbre/Cărări de paşi, în şerpi, se strâng sub dună,/Gorgona-şi împleteşte plete sumbre,/Cu fiecare trecere de lună./Cuie de aur mă străpung, prin oase/Lăsând prin aer ultima bătaie/De aripi, să ascută fier de coase/Şi-un albatros să moară în odaie./
Sfârşind pe stânci, sub flori de spumă, marea/Aşteaptă albatroşii să apună/Prin fulgi şi scoici, urmând prin stropi chemarea./Blesteme-mperecheate, în cunună,/Vor naşte cai cu aripi, în ceairuri,/Ce vor urca la cer, întoarsă ploaie,/Dar pân-atunci, neliniştea, în şiruri,/Dezbracă aşteptările de straie./Dezbracă aşteptările de straie/
Blesteme-mperecheate în cunună./Un albatros îmi moare în odaie/Cu fiecare trecere de lună.
Ce se întâmplă? Ce gânduri îl pasc? Să fie o teamă de o eventuală andropauză? Va trebui să fiu atentă şi să aflu ce este în capul lui. Nu-l voi întreba dar voi crea premize potrivite să spună singur. Plec la malul mării, prin soarele arzător. Îl găsesc uşor, în acelaşi loc, cuminte, relaxat. Doar ochii parcă rup valul. Sunt momentele în care se lasă în voia gândurilor şi a "inspiraţiei". Nu-l tulbur. Mă simte dar nu reacţionează. Îl mângâi pe vâlvoiul de păr alb. Cobor pe umeri şi apoi îmi lipesc obrazul de spatele lui ciolănos. Închid ochii şi încerc să mi-l aduc aminte pe Costel..."Duplicitate" ar zice Mihai. "Urmele" lăsate de Costel s-au şters aproape cu totul sau aşa simt acum. Doar Ioana este urma certă a fostei lui prezenţe. Iar simt ameţeala. Mă aşez şi moţăi dar nu-i spun nimic. Guvizii s-au strâns cuminţi în punga pentru "guvidoterapia" zilnică.
Când am mers in deltă, am fost "supusă" la "somnoterapie": borş, pană de somn, fileuri, grătar, prăjit, etc. Mergem spre casuţa noastră, ţinându-ne de mijloc. Umbrele ne preced şi ne urmează exemplul. Îmi plac umbrele de pe nisip. Am fost împreună la un spectacol de umbre şi a fost fascinant. În pragul casei mi se face rău deabinelea. Mihai mă sprijină şi mă aşează pe pat. Mă priveşte întrebător. Nu inţeleg ce ar vrea să ştie. Se duce la dulapul cu medicamente, îmi arată de departe un "ceva" şi-l lasă pe masă, apoi se duce la bucătărie cu peştele. Mă ridic să văd "ceva-ul". Test de sarcină...Dau să mă ridic şi să-i pun întrebări. Sunt obosită şi o las pe mai târziu....
Mirosul apetisant din bucătărie ma trezeste. Narcisa pleacă cu "pişpirelul" la discotecă. Noi ieşim în faţa casei şi ne uităm la mare. Să-l intreb?! Am să-i fac o plăcere de dimineaţă şi voi face acest test inutil. Am adormit: eu pe canapea, el afară pe nisip.
Sâmbătă. Primul gând mi-a fost: testul!
Fac preparativele şi mă surprind emoţionată, poate un pic temătoare. De ce m-aş teme? Pun de cafea şi-mi aprind o ţigare. Racul căpos din mine spune nu cu îndărătnicie. "NU se poate! Nu vreau copilul meu, nu. Voi fi bunică... şi atât. Bunică.
Cercetez testul: pozitiv!
Mihai e un meticulos. Probabil că a cumpărat mai multe.
Cercetez dulapul şi se confirmă bănuiala. Abia acum pricep şi ce era cu spermograma. Premeditare!!!
Inconştient! Nu realizează că poate fi bunic şi tată în acelaşi timp?
-Ce este,iubito?
Reiau cu voce tare:
-Nu realizezi ca poţi fi bunic şi tată în acelaşi timp?
-Ba da! răspunde infailibil, dar nu în acelaşi timp la acelaş copil, pot fi doar doi copii diferiţi.
E raţional dar îl bănuiesc a nu fi fost foarte corect.
Îmi aruncă în braţe povara deciziei:
-Totul depinde de tine! Indiferent ce vei decide voi respecta decizia ta!
Mă surprinde, ca de fiecare dată. E imprevizibil şi spectaculos în gândire. Numai că e dificil să-i fi aproape, tot timpul.
-Nu te vei îndepărta de mine? îl intreb.
-Nicidecum. În situaţia în care doreşti să fii "doar bunică" îţi vei reproşa tot restul vieţii neâmplinirea aceasta.
Se inserază. Mai stăm câteva zile şi ne reântoarcem în cotidianul oraşului. Am avut parte de o minivacanţă plină de linişte, de dragoste dar...:
-Nu sunt pregatită, Mihai.
-Nu ţi-a cerut nimeni o decizie, acum!
Vom reintra în febra oraşului şi voi avea timp să mă gândesc. Eventualitatea unei naşteri după atâţia ani mă sperie dar am început să nu mai refuz ideea atât de vehement.
"Şi mamă şi bunică!"
Întâmplări şocante ca de altfel tot ce ţine de viata lângă acest om: MIHAI.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Doamnelor, vă mulţumesc pentru lectură şi comentarii. Scriind acest roman am încercat să împletesc realul cu imaginarul, să prezint o femeie normală, cu gândurile, frământările şi îndoielile ei. Forţa narativă este dată , uneori , şi de starea pe care am dorit să o redau, în sensul că uneori, prin stilul exprimării (personajului) am vrut s[ arăt faptul că este o femeie comună care are şi monotonie în viaţă. Această femeie are dileme, are o doză de superficialitate, are trăiri reprimate, are griji, iubeşte.Mulţumesc încă o dată Doamnei Mihaela şi Doamnei Valeria pentru aplecare.
Sărutmâinile!
Textul infatiseaza o bucatica dintr-o eventuala realitate a doi oameni; tot ce este narat aici poate sa fie o bucatica din viata oricarui cuplu, care mai degraba asteapta sa devina bunici, ci nu parinti ; dar Dumnezeu isi are oranduiala Sa, indiferent de ceea ce ne dorim noi oamenii.
Versurile sunt frumoase, foarte impresionante si cred ca ele spun ceea ce isi dorea ea; nu-si dorea acest copil, gandindu-se la faptul ca ea asteapta sa fie bunica, in nici intr-un caz mama.
Felicitari ptr. postare!
Textul are forţă narativă,e mult mai puternic decât cel postat înainte.Situaţiile create sunt,uneori, surprinzătoare,mi-au plăcut versurile integrate în text dar eu cred că ele sugerează mai mult apropierea morţii decât viaţa prevestită de testul respectiv.