Pe un deal cade-nserarea,
soarele şade-ntr-o rână
un bătrân albit ca sarea
c-o bătrână mână-n mână,
coboară încet drumeagul
se pornesc spre ţintirim,
se închină îi trec pragul
pentru morţi, că toţi murim.
Le aprind o lumânare,
varsă o lacrimă fierbinte
şi-amintesc şi la plecare
se îneacă în cuvinte.
Drumul şi-l reiau la vale
către satul de pe râu
nimeni nu le iese-n cale
şi pun gândurilor frâu
măsurând cu paşii mici
drumul mare plin de praf
pân’ la casa din chirpici
cu-ntâmplări rămase vraf.
Doar muşcatele-n ferestre
şi un cuib de rândunici
sunt a senectuţii zestre
ce-i mângâie pe bunici.
un bătrân albit ca sarea
c-o bătrână mână-n mână,
coboară încet drumeagul
se pornesc spre ţintirim,
se închină îi trec pragul
pentru morţi, că toţi murim.
Le aprind o lumânare,
varsă o lacrimă fierbinte
şi-amintesc şi la plecare
se îneacă în cuvinte.
Drumul şi-l reiau la vale
către satul de pe râu
nimeni nu le iese-n cale
şi pun gândurilor frâu
măsurând cu paşii mici
drumul mare plin de praf
pân’ la casa din chirpici
cu-ntâmplări rămase vraf.
Doar muşcatele-n ferestre
şi un cuib de rândunici
sunt a senectuţii zestre
ce-i mângâie pe bunici.
-->
Comentarii