Într-o zi de sărbătoare,
Într-o zi cu mândru soare,
A plecat Ştefan cel Mare,
De la sala curţii lui
La Biserica Vaslui.
Auzind glas necăjit de om :
« hăis, cea, ho, bourean
Trage brazda pe Tăpşan.»
S-a dus lângă el, Ştefan.
Măi române, nu ai teamă,
Spune nouă cum te chiamă ?
Şi de ce-ai păcătuit
Să te apuci de plugărit ?
Azi în zi de închinare,
Zi de mare de sărbătoare ?
Doamne, pun mâna la piept
Şi mă jur c-am să spun drept.
Pân-a ajunge eu plugar,
Aveam falnic armăsar
Şi o ghioagă neslujită
Cu piroane şlefuită.
Dar, de cum o învârteam
Praştie duşmani făceam !
Câte şapte, opt trânteam,
De nimeni nu mă feream.
Dar, la Războieni, stăpâne
Sub o sabie păgână
A căzut şi mâna mea
Cu păgânu-alăturea.
De-atunci am rămas pe drum,
Nu am pe nimeni acum!
N-am nici casă, n-am nici plug
Nici juncanii să-i înjug.
Toată vara m-am rugat
De bogaţii cei din sat,
Să-mi dea un plug ca să ar,
Dar mi-a fost ruga-n zadar.
Măi Burghele, fătul meu,
Iată ce-am hotărât eu !
Ia un plug cu şase boi
Şi mergi bogat de la noi.
Ia Movila răzăşie
Ca s-o ai de plugărie,
Dar în vârfuri să te aşezi
Ca o stea să priveghezi.
Iar atuci când vei vedea
C-au intrat turcii-n ţara mea
Tu să strigi cât îi putea,
« Sări stejare, la hotare
C-au intrat duşmanii-n ţară ».
Atunci eu te-oi auzii
Ca un zmeu m-oi repezii,
Nici urmă n-or rămânea
De duşmani în ţara mea.
Pusnicul Daniel
Sub o râpă stearpă
Pe un râu în spume
Daniel sihastru
A fugit de lume.
Cu vâltoarea serii
Un strein sosi
Sihastru îl auzi :
Cine a venit, i-a spune !
Eu, sunt Ştefan al Moldovei.
Aşteaptă afară,
Sunt în rugăciune.
Bun Părinte, sunt rănit !
În luptă sunt învins !
A mea bună mamă,
Astăzi m-a respins!
Vin să-ţi cer povaţă
Dacă mi-i de bine.
Turcilor Moldovei
De azi să mă închin.
Dacă mâna slabă
Sceptrul o apasă,
Altuia mai harnic
Locul tău îl lasă.
Căci mai bine este
Supus lăudat
Decât cu ruşine
Domn şi atârnat.
Nu te umili Stăpâne,
Tu ţara păzeşte.
Strânge a ta oştire,
În duşmani loveşte.
Domnul îţi vorbeşte
Ca recunoştinţă,
O mândră Mănăstire,
Aici, sus, zideşte.
Ţepeş, bravul Domn
În lupta cu turcii,
Ţepeş bravul Domn,
Un ostaş trimite
La turci ca spion.
Ostaşul a prins
Un ghiaur, pe drum
Şi legat în lanţuri,
Veni la Vlad, domn.
Vorbeşte ghiaure
Lui Vodă Ţepeş Vlad
Adevăru-i spune
Undei oastea ta ?
Ca să-i spun lui Vodă,
Ce garanţie am
De la domnia sa
Că mă va ierta ?
Soldatul a adăugat,
O ţepuşă lungă
Te va aştepta.
De vrei îndrăzni
Să treci de hotare,
Vei fi ucis fără milă,
Tu şi toată oastea ta.
Poezii auzite azi, 26-12-2010, la Mătuşa mea, Steliana Dumitrescu, la vârsta de 92 de ani, din satul Matiţa-Prahova.Foarte lucidă, mi-a mărturisit, că le-a învăţat, (şi multe altele) pe derost cândera la şcoală în clasele unu-patru, primare. Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu,tuturor Românilor, din acest Popor.
-->
Comentarii