Obsesive ritmuri de iubiri desarte
Fac sa mai existe inimile moarte
Ce-au ramas in urma dragostei ucise!
Mai respir parfumul ultimelor vise
Inca nevisate, intr-un vag tarziu.
Existam, in umbra marelui sicriu
Care este lumea! Se mai nasc sperante,
Suferim de dorul altor rezonante
Ce exista-n zambet, gesturi, sau regrete.
Ma cuprinde-o jungla de iubiri secrete
Care sunt strapunse de-ale vietii valuri
Ce-au ucis Poeme, ganduri, idealuri...
Comentarii
superba poezie!
Multumesc pt Comentarii...
Frumoase versuri...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş
Da, este motto-ul meu:
Viața este un șir de prăbușiri de idealuri.
Deci, trebuie să ne bucurăm de viață, de bucuriile"mărunte", să fim optimiști și să ne vedem limitele în tendința de a atinge marile idealuri.
Iorga spunea: Înțelepciunea vieții e simplă: Fă ca în astă lume să fie mai bine.