Vedeam câinele plângând,
îi auzeam suspinul,
intiuiam ce are-n gând;
sigur i-a murit stăpânul.
Îi murise un amic,
și trist urla spre lună,
din el n-a rămas nimic
și n-avea cum să spună.
În lung convoiul funerar,
mergea spre locul de veci,
un câine negru, solitar,
lăcrimând din ochii seci.
Credincios, zile la rând,
înfrunând foamea și vântul
veghea mortul tremurând
și-i aștepta cuvântul…
-->
Comentarii