Călător

Călător


Aș vrea să merg în frunza înverzită,
în muguri, ierburi pline de suflare,
când ziua se va naște din ispită,
cu bariere dure, pentru-o zare.

Suntem un dor, în dunga palmei sale,
iluzii false, doruri neîmplinite,
simțind zvâcnirea-n focuri de vestale,
când clipe veșnic, toate-mi sunt iubite.

Sunt călător, pe al timpului secundă,
vin din pupila vieții-n curcubeu,
oprește vântul care mă inundă,
sunt călător , atât, nu sunt un zeu !

Eu zbor mereu din cerul dimineții,
și-mi licuresc iubirea-n apa sfântă,
ca poezie, am fundalul vieții,
din norul ce aduce spini ... împlântă.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->