Mă întind către infinit
și mă contopesc cu el
într-o stranie îmbrățișare.
Mă transform în pământ
și dau viață florilor
ce răsar după ploaie.
Mă cuprind gândurile
și îmi dau amintirea lor
în visul ce nu-mi dă pace în noapte.
Mă îngân cu ecoul
ce răsună în peștera pustie.
Mă las prinsă de adierea vântului
și dusă departe spre munții golași.
Mă scufund în adâncul mării
și ies de acolo înconjurată de fantasme.
Mă reinventez prin fiecare cuvânt,
prin fiecare sunet ce-mi iese din gură,
prin fiecare cântec pe care îl murmur
la strânsul fânului.
Mă recunosc printre cuvinte și îmi spun:
aceasta sunt eu și acesta-i sufletul meu,
călător printre versuri.
-->
Comentarii
Draga Mihaela M., multumesc pentru popas.
Draga Mariana D., multumesc pentru popasul facut printre versurile mele.
Mă întind către infinit
și mă contopesc cu el
într-o stranie îmbrățișare.
Mă transform în pământ
și dau viață florilor
ce răsar după ploaie.
Ioana si eu te-am recunoscut printre cuvinte si-mi place mult cum te reinventezi.
Draga Lidia, nu sunt o snoaba care crede ca doar ea are dreptate. Imi place cand se vine cu o solutie pertinenta. Multumesc pentru trecere si te mai astept sa calatoresti printre versurile mele. Am o lipsa crasa de timp, dar o sa revin asupra textului.
Draga Maria Bratu, multumesc pentru apreciere.
Draga Dan S. multumesc pentru semnul lasat.
Draga Mircea G. multumesc pentru popas.Te mai astept printre versurile mele.
Mă recunosc printre cuvinte și îmi spun:
aceasta sunt eu și acesta-i sufletul meu,
călător printre versuri.
Ai un suflet extrem de delicat, de sensibil precum versul tău Ioana ! felicitări !
...o floare printre rinduri...