Îţi duci acum
ulciorul,
la izvorul
viaţă,
îl umpli
astăzi,
dar mâine,
poate
el se varsă!
Când palmele-ţi
bătătorite
adună-n ele
fapte,
vine ea,
clipa,
risipindu-le
pe toate!
De plângi
după un ieri
ce rupt ţi-a fost
din viaţă,
te bucură
făptură,
cu-n mâine
viaţa,
adesea
te răsfaţă!
Ieri,
astăzi,
mâine,
iluzii sunt,
doar fum,
care aleargă
precum ielele
într-un dans
nebun!
Urăşti
învârtitoarea
viaţă,
care adună-n
zilele-ţi
nebune
vorbe,
fapte,
şi-ţi
picură-n
pahare
chin
şi amăgire,
arar speranţă!
De vei primi
în dar
nectar,
el ia
să ştii,
pe dată,
forma,
impusă de pahar!
De dragul
unor ochi senini
în loc de flori
poţi să culegi,
chiar spini!
Şi-ofrandă
vei aduce
cu degete înfrigurate
pe coapse fine,
de natură
delicat
sculptate!
Buzelor mac,
învolburare lină
arzânde
de dorinţă
le sorbi
nectarul viaţă,
în nopţile
cu lună plină!
Ai grijă călătorule,
de calci
sub talpa-ţi dârză
coroane de copaci,
aminte adu-ţi,
au fost odată
brazi!
Şi culmea,
de uşor ai cucerit
te poţi
la vale
a te prăvăli,
să-mi spui
abia atunci,
tu,
ce ai cucerit?!
Căutător
în viaţă
de fericiri adânci,
la capătul
de drum
de-ajungi
şi înapoi de vrei
să te întorci,
tu poarta,
o vei găsi
adesa,
încuiată!
Tristeţe-ai fără margini
şi trupul tău,
mirajul viaţă
îl suportă greu!
Când sufletul
spre zare
vrea să zboare,
trupu-ţi
în humă
se transformă,
în stea strălucitoare,
în cântec de lăută
pe care noi l-am admirat
şi în ulciorul
care olarul
cu dăruire-a modelat
şi viaţa,
ea,
acum l-a spart!
-->
Comentarii
...deci sorbe nectarul, ca să nu se piardă!