CĂLĂTORIE



Îţi duci acum 
ulciorul, 
la izvorul 
viaţă, 
îl umpli 
astăzi, 
dar mâine, 
poate 
el se varsă! 

Când palmele-ţi 
bătătorite 
adună-n ele 
fapte, 
vine ea, 
clipa, 
risipindu-le 
pe toate! 

De plângi 
după un ieri 
ce rupt ţi-a fost 
din viaţă, 
te bucură 
făptură, 
cu-n mâine 
viaţa, 
adesea 
te răsfaţă! 

Ieri, 
astăzi, 
mâine, 
iluzii sunt, 
doar fum, 
care aleargă 
precum ielele 
într-un dans 
nebun! 

Urăşti 
învârtitoarea 
viaţă, 
care adună-n 
zilele-ţi 
nebune 
vorbe, 
fapte, 
şi-ţi 
picură-n 
pahare 
chin 
şi amăgire, 
arar speranţă! 

De vei primi 
în dar 
nectar, 
el ia 
să ştii, 
pe dată, 
forma, 
impusă de pahar! 

De dragul 
unor ochi senini 
în loc de flori 
poţi să culegi, 
chiar spini! 


Şi-ofrandă 
vei aduce 
cu degete înfrigurate 
pe coapse fine, 
de natură 
delicat 
sculptate! 

Buzelor mac, 
învolburare lină 
arzânde 
de dorinţă 
le sorbi 
nectarul viaţă, 
în nopţile 
cu lună plină! 

Ai grijă călătorule, 
de calci 
sub talpa-ţi dârză 
coroane de copaci, 
aminte adu-ţi, 
au fost odată 
brazi! 


Şi culmea, 
de uşor ai cucerit 
te poţi 
la vale 
a te prăvăli, 
să-mi spui 
abia atunci, 
tu, 
ce ai cucerit?! 

Căutător 
în viaţă 
de fericiri adânci, 
la capătul 
de drum 
de-ajungi
şi înapoi de vrei 
să te întorci, 
tu poarta, 
o vei găsi 
adesa, 
încuiată! 

Tristeţe-ai fără margini 
şi trupul tău, 

mirajul viaţă 
îl suportă greu! 


Când sufletul 
spre zare 
vrea să zboare, 
trupu-ţi 
în humă 
se transformă, 
în stea strălucitoare, 
în cântec de lăută 
pe care noi l-am admirat 
şi în ulciorul 
care olarul 
cu dăruire-a modelat 
şi viaţa, 
ea, 
acum l-a spart! 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->