Tăcerea-mi îngheaţă vorbele,
cu braţele deschise
voi locui în cuvintele tale
înainte de început şi dincolo de sfârşit.
Mă voi plimba prin fiecare vers
ca fereastrele de tren prin câmpie
şi la fiecare oprire-n noapte
voi da jos luna pe un peron.
Prin fiecare ţinut, privelişti
îmi vor vindeca rănile,
prin inima frunzei va urca seva
venită de sub pietre, din rădăcini.
O rugăciune îmi dă dezlegare,
să reproduc minunea-n cuvinte
pe urmele stelei în Betleem,
ce văd şi nu văd din umbră.
-->
Comentarii